I

Poarta-a vintului incet deschide, aspru suier 'ncet purcede

Iarna incuiata, codru inverzit.

Alb si negru sa-mpleteste, timpu tainic daspleteste

Picatura pica, piatra sa daspica,

Hora sa-nvirteste, apa daspleteste, ghiata inchegata,

Da vechi timp purtata, din miaz munte da piatra;

Samn ca timpu sa porneste. Dalasine. Si p' ales fagas.

La-ndasitu codrilor, in glasu vinturilor,

Si-n umbra pietrii, chip sfrintat, 'n munte, 'n 'nalt Ceahlau

Ce din gheata inghetata, lua forma ce-i fu data. Vesnic!

Chiparus... prin para si foc, vijelios... joc;

Ca prin foc sa arza, dincolo sa treaca, prin jar si cenusa

Sus pe calea cea apusa, ce-a alesului fagas.

Frati blajini, rohmani! Din aievea fiind, da dupa apa Simbetii,

Dupa brazda lu Novac,

Din scorbu pamintului, al din naltu muntelui,

Muntelui caruntului, s-al bradului,

Bradului, viteazului.

La virfsori da munte, la bradui marunti, la stina batrina,

Unde iarba creste, da-n patru sa-mpleteste,

Cerbu runcului, fiara cimpului, s-a pamintului, agale-n plai coboara...

Toti copaci in calea sa, crengile-s pleca

Coarnele-i margaritare s-impunzatoare

Laganat purtat, spre al tainic loc, fagas.

Cum urzica sa nunteste, sa-nunteste s-nfloreste,

Din intins cuprins da lume, scaun da lege sa aduna

Vorba sa o spuna, raspicat si pentru tati.

Legea bitii si cea fricii. Drept!

Pieptu ursului brazdat,

Da Focu Viu, da dupa Strimba Oilor

In mijlocu poienilor, si-n mijlocu padurilor,

Flacara-i rasfringe, si din foc si singe

Mugur verde da brad, imbucat, insingerat... s-ntrupat... dascatusat.

D-aci, incotro... dincolo...

Fagas!