Coconul Vlăduţ (Part III)

Şi ţara se-nalţă cu linişte-n sus,

Vlad Vodă e gata oricând de răspuns.

Cei doi fii ai săi învaţă din mers

Ce-nseamnă iubirea atunci când visezi.

Visezi la o ţară ce nu vrea război,

Nu vrea să mai curgă nici sânge din noi.

E-o lume în care e loc pentru toţi,

Dar turcii păgâni nu ştiu că apoi,

Paşii lui Vlad prin lume or merge

Şi tot ce-a fost rău în viaţă şi este

El va trimite cu sabia-n pământ

Şi nu va şti milă de nimeni nicicând…

Radu şi Vlad promit să vegheze

Atunci când va fi ca bunul lor Rege

Să plece-n alt loc, în lumi de străbuni,

Cu pieptul în faţă şi vorbe de spus.

Că liber s-a dus şi cum a luptat,

Şi nu a plecat privirea de-o viaţă.

E mândru că el a stins lupte mari

Şi are şi cine să-l scrie pe piatră.

Simte în aer că iadul pândeşte,

Dar încă nu-l vede, pe unde mai este.

Ştie că sabia-i va fi prieten sfânt,

Iar ţeapa va duce tot rău-n pământ.

Răzbate privirea prin lumi ce de soare

Sunt luminate, doar cât să tresare

Cea Semilună ce ţine de umbră,

Peste popoarele ce n-au vrut luptă.

Turci se aprind să ardă în faţă,

Lumea-i a lor, aşa cred de-o viaţă.

Vlad îi aşteaptă cu oamenii lui,

Şi sunt pregătiţi ca lupii nebuni!